În prezent, administraţia publică din România se confruntă, pe de o parte, cu incapacitatea funcţionarilor de a realiza implementarea politicilor publice naţionale şi europene, iar pe de altă parte, cu o creştere a nevoilor sociale legate de calitatea serviciilor publice, de mediul economic şi de cel de afaceri.

Având în vedere aceste considerente, putem afirma că una din principalele probleme cu care se confrunta administraţia publică din România este gradul scăzut de formare şi perfecţionare a funcţionarilor publici şi a personalului contractual de conducere şi de execuţie, atât la nivel central, cât şi la nivel local.

Acest lucru a determinat şi continuă să producă o serie de aspecte negative, care se manifestă în administraţia publică românească, pe care le enumerăm în continuare.

În primul rând, se poate afirma că, deşi în majoritatea structurilor administraţiei centrale se manifestă un optimism legat de integrarea României în UE, se poate observa că acest lucru nu este dublat şi de capacitatea autorităţilor publice de a utiliza fondurile puse la dispoziţie de către aceasta. Situaţia descrisă se datorează în special faptului că nu există în prezent suficient personal specializat în acest domeniu atât în administraţia publică centrală, cât şi în cea locală.

În al doilea rând, un aspect care se păstrează la nivelul administraţiei publice centrale şi locale este existenţa unui grad scăzut al transparenţei actului administrativ şi a unui nivel crescut de birocratizare a activităţilor, care încă domină acest sector.

În al treilea rând, la aspectele enumerate mai sus se poate adăuga şi calitatea slabă a realizării şi furnizării de servicii publice de către autorităţile publice, care deocamdată nu acordă creditul necesar conceptului de cetăţean-client. Funcţionarii publici sunt concentraţi în prezent mai mult pe reguli şi reglementări.

În diverse analize (vezi studiile PAIS 2 si 3) se remarcă un anumit tip de ezitare în sensul elaborării unor strategii coerente pe termen mediu şi lung şi o capacitatea scăzută de elaborare a unor proiecte de dezvoltare. Aceste lucruri sunt determinate de eşuarea în procesul de coordonare a resurselor cu activităţile şi cu obiectivele şi din cauza gradului scăzut de planificare al activităţilor structurilor administraţiei publice.

Insuficienţa personalului specializat (atât de conducere cât şi de execuţie) îşi pune amprenta şi îngreunează realizarea reformei în domenii precum gestiunea financiară şi managementul serviciilor publice, procesul de achiziţie publică, informatizarea şi altele. În rândul unor funcţionari publici se manifestă atitudini de formalism şi birocraţie, de comoditate şi plictiseală în exercitarea unor atribuţii ale funcţiei lor. În relaţiile cu cetăţenii în special, aceştia confundă funcţia publică cu un bun personal, ceea ce poate avea consecinţe negative pe plan social. Munca rutinieră a unor funcţionari publici are influenţe directe atât asupra acestora, cât şi asupra colectivului de muncă din care fac parte. Ea conduce, în general, la comoditate, lipsă de efort intelectual în însuşirea a ceea ce este nou, imobilitate în gândire, imposibilitate de a determina proporţii şi evaluări juste ale problemelor cu care se confruntă şi la lipsa unor iniţiative în promovarea noului.

La nivelul administraţiei publice centrale se manifestă, pe de altă parte, necesitatea unei mai bune coordonări inter-ministeriale, ce ar putea ajuta la formularea unor programe integrate de dezvoltare economică, socială şi de mediu, în scopul obţinerii maximului de rezultate pozitive.

În ceea ce priveşte programele de formare continuă şi de specializare, se observă că în acest moment nu s-a realizat o legătură directă între perioadele de formare şi de specializare urmate de către funcţionari şi dezvoltarea carierei acestora în administraţia publică locală sau centrală, fapt ce determină ca aceste programe sa nu fie privite cu seriozitate şi nici să nu li se acorde importanţa cuvenită de către funcţionari.

Un alt aspect este acela că administraţia publică românească prezintă sincope în ceea ce priveşte personalul înalt calificat şi cel de conducere cu studii de specialitate. La ora actuală, cunoştinţele de management, care să sprijine luarea de decizii şi evaluarea progresului înregistrat, sunt încă limitate. Tot in această ordine de idei se observă o eficienţă scăzută a instituţiilor publice datorată: competenţelor insuficiente ale personalului la diverse niveluri de ierarhie (în trecut manifestându-se lipsa de sprijin pentru dezvoltarea competenţei), culturii insuficient dezvoltate în ceea ce priveşte utilizarea practicilor de management modern, inclusiv monitorizarea şi evaluarea şi datorită sistemelor operaţionale şi procedurilor greoaie şi neadecvate, având o structură organizaţională care nu este optimă. Se constată, de asemenea, o insuficienţă a personalului calificat, a unor echipe de formatori stabile şi a unui sistem de monitorizare şi evaluare externă a calităţii procesului de formare. Toate aceste insuficienţe se datorează în primul rând unui management ineficient al factorilor de conducere.

Deficienţele întâmpinate în procesul de formare , pot fi sintetizate astfel:

- lipsa unei strategii unitare de formare personalului de conducere şi execuţie din administraţia publică centrală şi locală;

- lipsa unei analize structurate a necesităţilor de formare şi a unor criterii de stabilire a priorităţilor în acest domeniu;

- lipsa unei reţele operaţionale a furnizorilor de formare în domeniul administraţiei publice;

- neadaptarea suficientă a conţinutului programelor existente la cerinţele şi la standardele practicate în ţările Uniunii Europene;

- inexistenţa unor planuri de învăţământ adaptate pentru pregătirea, la diferite nivele, a personalului din administraţia publică;

- finanţarea insuficientă a participării personalului din administraţia publică la diferitele programe de formare;

- insuficienta precizare a atribuţiilor departamentelor de resurse umane din cadrul instituţiilor administraţiei publice privind formarea continuă a personalului propriu.

În concluzie, se poate afirma că resursele umane calificate şi înalt calificate sunt încă limitate în raport cu complexitatea activităţilor şi a cerinţelor procesului de reformă şi de adaptare la standardele europene.

Necesitatea implementării acestui proiect este determinată de nevoia îmbunătăţirii tuturor acestor aspecte, venind în sprijinul creşterii gradului de formare şi perfecţionare a personalului de conducere şi în subsidiar a celor de execuţie.

Având in vedere că Academia de Studii Economice, prin intermediul Facultăţii de Management – Administraţie Publică, se înscrie în rândul celor mai importanţi formatori în acest domeniu din ţară, considerăm că realizarea acestui proiect va determina, intr-un cadru organizat de pregătire şi perfecţionare profesională, creşterea calităţii formării personalului de conducere, diversificarea cunoştinţelor, îmbunătăţirea cunoştinţelor de specialitate, promovarea schimburilor de experienţă şi de preluare a bunelor-practici, creşterea numărului de proiecte finanţate din fondurile europene, un grad de coordonare şi de implementare a politicilor publice naţionale şi europene mult mai mare şi amplificarea numărului de specialişti în diverse probleme specifice administraţiei publice locale şi centrale.

De asemenea, prin acţiunile desfăşurate în cadrul acestui proiect se are în vedere creşterea gradului de transparenţă al administraţiei publice, îmbunătăţirea calităţii furnizării serviciilor publice către cetăţeni şi mediul de afaceri, schimbarea atitudinii funcţionarilor publici faţă de munca pe care o desfăşoară şi dezvoltarea capacităţii administrative necesare îndeplinirii competenţelor descentralizate.

Ultima modificare: luni, 1 noiembrie 2010, 12:39